Grădina Botanică a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a fost înfiinţat la începutul secolului XX, în baza grădinii-parc, plantate pe acest teritoriu la mijlocul secolului al XIX-lea, cu scopul de a prezenta la scară redusă flora spontană din toate zonele Basarabiei. Creată ca o parte indispensabilă a Muzeului, Grădina Botanică completează „pe viu” expoziţiile muzeale.
Având o suprafaţă de 0,75 ha, ea include sectoare ce reprezintă tipurile principale de vegetaţie silvică, de stepă, acvatică şi paşustră de pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv plantele rare şi pereclitate. Un sector aparte reprezintă plantele decorative.

În cadrul Grădinii Botanice se află arbori incluşi în lista monumentelor naturii ocrotite de stat, un foişor de lemn şi un havuz construit în anul 1889 de către arhitectul Alexandru Bernardazzi, incluse în lista monumentelor de arhitectură de importanţă naţională.

Graţie valorilor pe care le deţine Grădina Botanică a muzeului a fost declarată monument de arhitectură peisagistică şi înscrisă în lista ariilor naturale protejate de stat.

Este amplasată între străzile Maria Cibotari – Sfatul Ţării – Mihail Kogălniceanu. Accesul pentru publicul vizitator este din strada Maria Cibotari, 7.