A venit vara și cu începutul vacanței la copii, părinții de la oraș își pun veșnica întrebare: Cu ce îmi ocup copilul? Daca la țară problema se rezolvă cumva de la sine, ziua copilul are atribuții casnice, seara iese la joacă în drum sau la stadion, la oraș situația este mai problematică. Deoarece astăzi mulți nu mai au luxul de a trimite copiii pe 2 luni la țară (buneii fie nu sunt în țară, fie lucrează, fie pur si simplu nu vor să stea cu nepoții), cu toții ne dorim activități cît mai interesante pentru copiii noștri în timpul liber, altele decît statul în fața tv-ului, iPad-ului și telefonului.
Numărul taberelor crește din an în an, dar cît de mulțumiți sunt părinții și copiii după frecventarea acestora? Fiind mama unei fetițe de 9 ani, am ezitat destul de mult pină mi-am luat inima în dinți si am dus copilul la prima ei tabără….în Romania la munte.
Căutînd tabără, am vrut o adevărată experiență pentru copilul meu, una care să-i trezească interesul pentru acest gen de odihnă activ, să-i întărească încrederea în sine și să încerce experiențe noi.
România fiind o țară mare, m-a uimit cu varietatea taberelor pentru copii (tabere de hipism la ferme de cai, tabere de ceramică la ateliere de meșteri populari, tabere la munte, tabere la mare, tabere unde se practică ciclismul montan etc..). Asemenea tabere ar putea fi organizate și la noi în principiu, dacă s-ar găsi niște tineri pasionați, dedicați, implicați, responsabili, curajoși, cu multă răbdare și cel mai important să iubească copiii (ultimile 2 calități ar trebui sa fie obligatorii și primordiale inclusiv pentru cadrele didactice cînd vin să se angajeze la lucru, dar acesta deja e alt subiect).
Criteriile de alegere ale taberei au fost probabil ca la toți, în primul rînd să fie de încredere, să fie experimentați în domeniu și desigur să urmeze un program interesant. Așa am ajuns la Gravity Adventure la Bușteni și nu am regretat. Nu am plecat singuri, ci împreună cu niște prieteni de familie care au dat și ei fetița la aceeași tabără.
La sosire am făcut cunoștință cu instructorii, Mihaela și Nardy, născuți și crescuți la poalele munților Bucegi, cu pregătire militară și peste 20 de ani de experiență în domeniul montan și supraviețuire.
Fiind prima noastră tabără în afara țării, noi părinții am luat cazare (fără să știe copiii), în zona în care era și pensiunea lor. Și a început aventura!
Drumeții montane în munții Bucegi, orientare cu busola, tehnici de alpinism( cățărat, coborîre în rapel, tiroliană și pod indian), tehnici de supraviețuire în natură, tir cu arcul, noduri și metode de legare utile, jocuri și concursuri pentru dezvoltare personală, treasure hunt, lucru și colaborare în echipă, foc de tabără, petrecere și premiere…
Copiii au rămas încîntați. Au îndrăgit mediul montan, au însușit tehnici de supraviețuire și explorare, au devenit un pic mai independenți și responsabili, au socializat, s-au distrat și au legat prietenii noi.
Zilnic primeam de la instructori poze cu activitațile făcute pe parcursul zilei. Fetițele noastre nefiind “de-ale locului”, au fost ajutate de instructori să se integreze mai repede și mai ușor cu ceilalți. Fiind și prima lor tabără fără părinți, nu s-a putut fără lacrimi seara și conversații de genul “vreau la mama”. Dar și aici instructorii au avut grija să le ofere suportul emoțional necesar, astfel încît dimineața nu mai vroia nimeni la mama și abia așteptau să meargă iar în drumeții J .
Aș vrea din toată inima să avem și la noi tabere cu instructori la fel de pasionați și activități interesante.
Care au fost experiențele voastre cu taberele locale? Care tabere puteți să le recomandați?
Mai jos puteți vedea o lista cu taberele din Chișinău. Care din ele le-ați frecventat? Ce impresii v-au lăsat? Scrieți în comentarii și haideți să aducem în față taberele de care ați rămas mulțumiți, să afle cît mai mulți părinți de ele!
