Victoria Grejdean-Voloceai
Doctor în științe medicale, Asistent universitar
Medic obstetrician-ginecolog, Categorie superioară la IMSP Spitalul Clinic Municipal Nr.1
Pregătirea pentru naștere este deosebit de importantă. Ea incepe din prima clipa în care ai aflat că ești însărcinată și constă într-o etapa frumoasă, dar și plină de provocări. În cele 9 luni de zile de sarcină, viitoarea mamă este incurajată să facă mișcare moderată, să adopte o alimentație echilibrată și variată, să-și facă toate analizele și testele recomandate de medicul ginecolog.
La prima vizită, vom parcurge o serie de etape redate pe scurt mai jos:
- anamneză – antecedente personale fiziologice, patologice, starea actuală de sănătate, existenţa factorilor de risc conform rubricilor prevăzute de fișă;
- examen clinic general și examen ginecologic
- confirmarea sarcinii este posibilă dacă medicul deține un ecograf sau solicită efectuarea dozării de beta-hCG
- recomandarea examenelor paraclinice;
- recomandări pentru igiena sarcinii;
- stabilirea unui plan de monitorizare pe parcursul sarcinii.
Clinic – semne şi simptome
a) amenoreea (întârzierea menstrei) – primul semn pentru care femeia se adresează unui cadru medical. În funcţie de durata acesteia se poate stabili vârsta de gestaţie – metoda este fezabilă dacă pacienta prezintă cicluri menstruale regulate. De asemenea, se stabileşte data probabilă a naşterii prin regula lui Nägele – se adună 7 zile la prima zi a ultimei menstruaţii şi se scad 3 luni;
b) manifestări neurovegetative, inconstante – greţuri, vărsături, modificări ale apetitului, meteorism, polakiurie, fatigabilitate, somnolenţă, iritabilitate;
c) modificări la nivelul sânilor – senzaţie de tensiune, hiperpigmentaţia areolelor mamare, creşterea volumului lor cu bombarea areolei, apariţia reţelei venoase Haller (evidentă mai ales în cadranele supero-externe), apariţia tuberculilor Montgomery în jurul areolelor;
d) modificări ale organelor genitale – mucoasa vaginală şi exocervicală capătă o coloraţie violacee, glera cervicală devine compactă; colul se înmoaie, uterul creşte în dimensiuni, iar consistenţa acestuia devine păstoasă.
Paraclinic
a) Testele urinare de sarcină
b) Dozarea b-hCG-ului în sângele matern.
c) Ecografia transvaginală – permite diagnosticul de certitudine al sarcinii. Vizualizarea sacului gestaţional intrauterin este posibilă începând cu 4-5 săptămâni de amenoree.
Considerăm important ca, dacă este posibil să se identifice din acest moment eventuali factori care încadrează sarcina în categoria cu risc obstetrical crescut (de exemplu, diabet insulino-dependent, hipotiroidie, afecțiuni renale, hipertensiune sau antecedente personale obstetricale încărcate), gravida să fie trimisă către medicul specialist.
Se verifică şi profilul TORCH (Toxoplasma, Rubeola, CMV, Herpes). Efectuarea lor cât mai precoce permite detectarea unei infecții cu potențial teratogen în sarcină. Deasemenea se poate determina și Chlamydia, Ureaplasma, Mycoplasma şi Neisseria gonorrhoeae.
Pentru a exclude o afectare a glandei tiroide se recomandă dozarea TSH, T3, FT4.
Este important să se noteze greutatea, înălţimea şi indicele de masă corporală (IMC). Pe parcursul sarcinii, creşterea ponderală a gravidei este de aproximativ 10-12 kg. Se va măsura tensiunea arterială, gravida urmând a monitoriza valorile tensionale periodic pentru a detecta astfel HTA indusă de sarcină sau preexistentă.
Screening-ul pentru diabet gestaţional prin testul de toleranţă orală la glucoză deasemeea este obligatoriu de a fi efectuat.
Monitorizarea corectă a sarcinii presupune efectuarea în mod uzual a unui număr minim de ecografii:
Ecografia de prim trimestru – diagnostic şi confirmare a sarcinii.
Ecografia de 11-13 săptămâni – Trebuie să pună în evidenţă o serie de parametri în afară de vârsta gestațională stabilită prin măsurarea lungimii cranio-caudale: măsurarea translucenței nucale, prezența osului nazal, aspectul undelor Doppler la nivelul valvei tricuspide și al ductus venosus, aspectul unor structuri craniene, abdominale, vezica urinară, membrele inferioare și superioare, prezența în cordonul ombilical a două artere, continuitatea peretelui abdominal anterior, placenta, lungimea canalului cervical.
Ecografia de 20-22 de săptămâni – considerată ecografie de screening malformativ. Cu ocazia acestei examinări se evaluează în totalitate anatomia fătului pentru depistarea eventualelor malformații sau a anomaliilor compatibile cu aberațiile cromozomiale.Ea permite, de asemenea, stabilirea vârstei de gestație și a creșterii fătului pe baza măsurării unor parametri: diametrul biparietal, circumferinţa craniană, circumferinţa abdominală, lungimea femurului.Ecografia mai urmărește evaluarea cantității și aspectului lichidului amniotic, localizarea și aspectul placentei, anatomia cordonului ombilical (o venă şi două artere). Este obligatorie documentarea activității cardiace și a mișcărilor active fetale.
Ecografia din trimestrul al treilea – este destinată monitorizării creșterii fetale, reevaluării anatomiei sau monitorizării unor anomalii diagnosticate, aprecierii stării fătului.
Așadar, Scopul monitorizării unei sarcini este de a asigura dezvoltarea corespunzătoare a fătului şi îngrijirea, atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic, a mamei. Este importantă stabilirea unei relaţii de încredere între gravidă şi medicul de familie, acesta fiind, de multe ori, primul cadru medical căruia i se adresează pacienta, mai ales în situaţiile în care accesul la serviciile medicale de specialitate este limitat.
Alte articole la tema:
Sarcina și infecția COVID-19. Ce ar trebui să cunoaștem?
Ce este avortul spontan?
